Pe 18 ianuarie incepe Australian Open, turneul meu preferat. Cand ajung acasa noaptea,ma uit o ora, ma culc si cand ma trezesc e sesiunea de seara. Minunat. Simt nevoia iluziei integrarii intr-un eveniment de anvergura mondiala care sa reprezinte desprinderea de cotidianul dambovitean minor si bicisnic.
Anul asta va fi foarte interesant. Eu tin cu Nadal, mai ales dupa valul de cretinism rautacios la adresa lui venit dupa accidentarea la genunchi care i-a rapit din performanta supranaturala a deplasarii. Dar Davydenko, plicticos si egal cu sine pana acum, tocmai i-a invins spectaculos si pe Federer si pe Nadal la Turneul de la Doha. Asadar se joaca. Multe orgolii, mult neprevazut, tensiune si frenezie, dar, mai presus de toate, magie si excelenta.
Asa ca am inceput sa-mi misc oasele batrane, tocmai pentru sporirea iluziei despre care va vorbeam. Plus ca trebuie sa fiu in forma si pentru supermeciurile de box din primavara. Bine, ca sa fiu sincer pana la capat, ar mai fi un motiv. Am incotro?
No comments:
Post a Comment